Pe parcursul vietii capeti o anumita trasatura. De lider sau de obedient. Nu in sens rau. Nu este rau sa fii lider, nu este rau sa fii obedient. Greseala apare atunci cand , viata si aspiratiile nu prea se potrivesc cu aceasta trasatura. Cand un lider ocupa un post de subaltern, acest om va fi un rebel sau un vesnic obosit de efortul de a se abtine. Cand pui un obedient intr-un post de lider, ai sa ai o persoana incapabila de a lua decizii, dependent de o persoana autoritara sau aceast om se transforma intr-o "fiara" ce va tine cu dintii de putere.
O problema aparare cand toti sunt la locul lor. Daca societatea nu are un autocontrol al puterii , apare riscul dictaturii. Si in sens pozitiv si in cel negativ. O persoana se numeste dictator si atunci cand toate deciziile lui sunt bune insa, doar el le ia. Obedientul care este multumit de deciziile luate in numele lui fara sa ii cantareasca deciziile liderului, are vina morala pentru alunecare acestuia in patima setei de putere.
Uitandu-ma la protipendada zilelor noastre, mai ales din 2009 incoace, se poate vedea clar cine este lider si cine este obedient. Pacat , ca oameni capabil luati individual, constituie o masa obedienta fatisa. Rau este ca au ajuns asa, dar cel mai rau ar fi daca nu si-ar da seama de acest aspect.
Poate ar trebui sa exite o oglinda a adevarului si inainte sa ocupi o functie de lider , sa fii obligat sa te privesti in oglinda. Daca aceasta iti arata o gaina , un iepure sau orice animalut care prin firea data de la Dumnezeu , are un caracter de fricos, asa cum clasificam noi oamenii, sa fii impiedicat sa ocupi aceea functie. Daca prin noroc, in oglinda ai vedea un tigru, un leu sau orice animal care este clasificat de umanitate ca fiind reprezentantul curajului , sa poti ocupa functia dorita. Si daca am avea aceea oglinda , si am reusi sa ne gasim un lider, dupa chipul si dorintele noastre, nu ar fi rezolvat totul. Trebuie sa avem grija de acel lider ca de un copil. Sa-l linistim cand este prea agitat, sa-l apostrofam cand este prea obraznic si sa-l laudam cand face lucruri bune. Si ambele parti, liderii si obedientii sa invete, sa spuna : "te rog" si "multumesc".
Liderul trebuie sa trateze pe cel obedient, tot ca pe un copil. Sa laude, sa apostrofeze si sa linisteasca cand acesta are probleme. Si o trasatura foarte importanta care necesita tarie de caracter. Cand ai copilul bolnav si are nevoie de o interventie dureroasa care in final ii salveaza viata si sanatatea copilului. Acesta sa aiba puterea si precum am inceput , sa aiba .....oua, pentru a lua decizia la timp, intransigent si repede, imediat ce diagnosticul pus, este definitiv.
Din pacate, si aici te las pe tine cititorule, sa hotarasti daca avem parte de asa ceva.
Nici nu suntem obedienti perfecti, nici liderii nostri nu prezinta veleitati in aceasta postura.
Ramine ca doar bunul DUMNEZEU sa ne salveze si de aceasta data.
DUMNEZEU SA NE AJUTE !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu